A fost odata ca-n povesti A fost ca niciodata Pe la newsgroupuri românesti Poata o draga fata. Iara de trista ce era Caci nu avea pereche Un kil de tuica-si cumpara Pe zi ca sa se-mbete. Si îmbatându-se vedea Cum St. Basil apare Cu calul sau alb ca de nea Cu ochelari de soare Îl vede azi, îl vede mâini Astfel dorinta-i gata El iar postat de saptamâni Îi cade draga fata "Cobori în jos Basil cel Sfânt Plutind usor cu calul Pe tine te vreau cel mai mult Da-mi place s-animalul." Basil atuncea a pornit La seful lui cel mare Ca sa-i aprobe în sfirsit Elenei o chemare. Dar nu avu prea mult succes Ca seful lui urla "La proasta aia de pe Net Chemare nu se da. Si pentru cine vrei sa mori ? Ia uita-te de-aproape Ori nu ti-am spus de-atâtea ori Sa nu te legi de moarte? De vrei la lume sa arati A tale barbatie Mai bine umbla în chiloti Ca mi-ar placea si mie Sa-ti spun cinstit, cam de mult timp Te urmaresc în taina Si te visez adeseori Pe tine fara haina Îti dau catarg lânga catarg Osteni ca sa-ti faci oaste Si asta doar ca sa ma lasi Cu sula-n a ta coaste" În locul lui menit din Rai St. Basil se întoarse Dar, dupa ziua cea de ieri Nu-i mai ardea de cioarse. ........................ În vremea asta pe pamânt Facuse oua closca Iara dintr-unul a iesit Studentul Ioan Rosca Si era mic si zgribulit Cu înclinari spre moarte Înca din oul lui clocit Dorea o alta soarte. Când gâtul lui se-ntinse-ncet Un bob de grâu sa-mbuce Elena aparu discret Si îsi facu o cruce. Si-i zise-ncet "Înca de mic te potrivesti cu mine Eu am o inima-de-ascet Iar jalea e la tine Si-atunci propun, deloc formal, Sa ma unesc cu tine Cordonul tau ombilical Te va lega de mine. Iara Basil vedea de sus Uimire-n a lui fata Când ea un brat pe gât i-a pus Si lui i-a fost brusc greata. Si au ramas asa mult timp Dar gata-i bucuria Ca Ioan Rosca e trimis Din nou în România. Atunci Elena urca-n sus Privirea ei cea tâmpa Caci bautura si-a facut Lucrarea ei adânca. Pe St. Basil îl vede iar Pe calul lui cel mare Care-i stârneste imediat Siroaie de sudoare. Si-l cheama-adânc, nesatios Soptindu-i vorbe sfinte Dar el e înca somnoros Si nu mai ia aminte. Si-ntr-un târziu raspunde scurt Rânjind ca animalul "Ce-ti pasa tie chip de lut Dac-oi fi eu sau calul?" :-) Nu stiu cine a scris-o dar cred ca avea un motiv bine intemeiat la monmentul scrierii.